In ciuda unui buget mai redus fata de anul trecut, festivalul de video si film "Blicke aus dem Ruhrgebiet" se afla la a13a sa editie " si asta e imbucurator. Programul (40 de filme, din 191 inscrise initial) prezinta o platforma pentru lucrari produse din sau facute despre regiune. Cu un mic giuvaer precum "Pur si simplu" de Antje Grez, presentat in ziua deschiderii, deja se poate spune ca a meritat drumul la cinematograful "Endstation". Un film documentar de 75 minute din Romania, care portretizeaza patru baieti, care au copilarit intr-un centrul de plasament. Si, daca in legatura cu casele de copii din Romania sunt imediat invocate imaginile socante dintr-un reportaj din "Stern" din ani 80, Antje Grez arata ca din camin se poate iesi fara nici o trauma. Prin intermediul filmului, facem cunostinta cu patru baieti dezghetati. In trecut au fost considerati copii amarati, azi si-au ales drumul lor si sa descurca in viata. Chiar daca e greu. Departe de orice iluzionare, "Pur si simplu" arata ca Romania nu este neaparat o tara a depresiei. Purtatori de speranta cum sunt Dan, George sau Rupi isi croiesc drum in viata prin lupta. Rupi, de exemplu, este Rrom si a fost dat la casa de copii de catre mama lui. Autocompatimirea ii este straina. El a facut liceul de arte, este pictor si muzician. Are ambitia sa traiasca din arta. Daca vedem cat de anevoios traiesc baietii acestia si totusi nu au capul plecat, intelegem mult mai bine ce inseamana aici expresia "vaicareala germana de inalt nivel". - impresie foarte simpatica de la tara si oameni. Montajul este inteligent facut. Si operatorul Sebastian Sinterhauf (facultatea FH Dortmund) ramane mereu aproape, fara sa fie insistent.
K.U.Brinkmann
www.blicke.org
Cu "Pur si simplu" regizoarea Antje Grez (30 ani) si-a dat debutul in film. Intr-adevar intr-un fel simplu, dar impresionant filmul documenteaza viata a patru tineri Romani, care traiesc la 35 km in spatele granitei exterioare a Uniunii Europene. Ionica incearca sa repare mostenirea de la tata lui – o casa gheboasa, aproape darimata. Pe langa asta, el lucreaza din greu, pentru 65 de Euro pe luna, la o masina de taiat lemne. Intr-o cafenea, Rupi face desene si filozofeaze despre arta si viitor. Dorinta de a face facultatea de muzica sau de pictura, nu si-a putut permite – financiar – s-o implineasca. Din pacate. Prietenii George si Dan vor sa merga in strainatate, de preferinta in Italia. Pana atunci ei incearca sa faca tot ce se poate cu viata lor de zi cu zi. Fac pizza, dau drumul la muzica si incearca sa faca un chef pe acoperisul blocului unde traiesc. Ceea ce ii leaga pe baieti este trecutul lor comun intr-o casa de copii, in Romania. Din perspectiva lui Ionica, care acum munceste pe branci, pare foarte normal sa zica: “Au fost vremuri frumoase atunci.” O explicatie in afara cliseului obisnuit, care exista in Germania, despre conditiile de la casele de copii din Romania. Si totusi filmul afirma ca “Asa este.” Un film documentar surprinzator de optimist si vesel, despre talentul de a fi fericit. / Franziska Winkler
D/Rumänien 2004, OmU, 75 Min. Regie: Antje Grez, Kinostart: 18.8.